Până aici nimic ieşit din comun. Însă, căutând ceva de "ronţăit" prin casă, căci decât să muncesc mai bine mănânc, am dat peste o cană cu lapte praf. Şi m-am pus pe treabă! Apă plată nu aveam în casă decât cea de la canal, care poate turtită este dar în niciun caz plată. Mai aveam apă minerală şi un borcan de compot de cireşe. Drept catalizator am folosit cozonac de casă. Şi uite aşa am dat frâu liber imaginaţiei.
Am descoperit lucruri minunate cât am stat izolat în camera aia mică de 5-6 metri pătraţi pentru meditaţie.
Cum ar fi:
-am circulat mai bine de 3-4 luni fără rovignetă la maşină
-sunt căsătorit cu acte în regulă de 2 ani 9 luni şi 15 zile, însurat de 2 ani 1 lună şi 12 zile
-nu am mai postat de ceva vreme pe blog
-AZI ESTE ZIUA MEA!!!
Şi când mă gândesc că eram cât pe ce să încerc laptele praf cu zeama de la compotul de cireşe...
Totuşi, cozonacul de casă făcut la mine la ţară de SeCe Amandina SeReLe este cel mai bun pe care l-am mâncat vreodată. Pe bune!
Iar nunta Mihaelei şi a lui Alex a fost o nuntă cum rar mai întâlneşti! Şi iarăşi fără exagerări. Ca să nu zică lumea că nu mai dau semne de viaţă, postez câteva fotografii făcute în calitate de invitat, nu fotograf. Deh, defect profesional, nu plec nicăieri fără aparatul foto sau camera video. Spre disperarea soţiei...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu