Dacă nu mă înşel, pe 31 decembrie s-a încheiat anul 2008 şi a debutat cel nou, adică 2009, cu 1 ianuarie. E nou până la anul, când vine altul şi mai nou, versiune îmbunătăţită. Ăsta nou acum, 2009, cică e nou da' e cam vechi.
Se poartă criza, e la modă şi la americani şi la europenii ăia mai răsăriţi. La noi e la modă de ani buni la rând. Şi, ca şi ceilalţi ani, şi 2009 e un an vechi.
O să purtăm hainele vechi, alea cumpărate din en-gross în zile albe să trecem criza neagră cu ele.
O să mergem în maşini vechi. Au europenii mai civilizaţi destule pentru toate gusturile. Până şi smogul care loveşte mai nou Bucureştiul cu poluarea rablelor e ceva nou pentru noi, da' e vechi la alţii care au beneficiat de "terapia" asta de ani buni. Acum ne dau maşinile lor vechi şi îşi cumpără biciclete.
Ca niciodată, au apărut o grămadă de noi complexuri rezidenţiale. Da' tot alea vechi şi gri sunt mai căutate. Pentru că, o dată cu noile complexuri rezidenţiale au apărut şi promisiunile legate de termenul de finalizare şi calitate. Promisiuni noi, respectate în mod postdecembrist cu care ne-am obişnuit, deci vechi. În apartamente gri nu mai e nimic nou că se vor strica diverse, că vecinii sunt cu urechile lipite de pereţi şi ochii holbaţi pe la balcoane, că în fiecare seară urmărim câte un meci de local kombat cu miza pe un loc de parcare.
Mâncare? Alimente proaspete la noi. Proaspăt aduse din import. Da' vechi. Au ticsit congelatoarele pe la alţii până să ajungă la mall-uri mâncăruri de fiţe. Nimic nu se compară cu o masă îmbelşugată şi o atmosferă romantică în penthouse-ul câte unui mare centru comercial, unde să poţi servi cu poftă o shaorma şi să o împingi pe esofag în jos cu o bere primită gratis la două porţii comandate. E unică senzaţia!
Circurile la televizor sunt noi. Doar protagoniştii sunt noi, că de altfel ele sunt vechi. Le ştim de imediat de după revoluţie. Emisiunile la fel, au ţinut lipiţi de televizoare milioane de telespectatori pe la alţii până să ajungă show-uri de ultimă oră la noi. Până şi la filmele difuzate de mai toate televiziunile autohtone ai o impresie de deja-vu.
Şi atunci cum rămâne cu 2009?
Eu sunt recunoscător în noul an pentru ceea ce am şi pentru ceea ce voi dobîndi. Am cuget şi simţuri să văd şi să înţeleg. Am o soţie iubitoare care să-mi fie alături şi căreia să-i fiu alături, s-o iubesc şi să mă iubească. Am părinţi şi frate care mi-au deschis ochii, m-au iubit, m-au sprijinit şi m-au îndrumat. Am bunic care a completat ce au făcut părinţii pentru mine. Am socri, cumnată şi bunici-socri care m-au acceptat, m-au înţeles şi mi-au arătat lucruri noi. Am rude şi prieteni. Voi dobândi şi mai mult din toate: cunoaştere, abilităţi, iubire, devotament, sprijin, înţelegere. Voi încerca să dăruiesc mai mult decât am primit şi voi primi.
Va fi un an nou, cu noi provocări şi realizări. Să avem toţi un an bun. Şi nou!
